Dedicated Q&A w/ Mihaela Miroiu

Don’t forget, tickets still available for March 7th! Buy yours NOW!
?Q: What is the change you see / what are the changes you see in the conversation about women’s voice/role in the world?
?A: Dacă luăm în considerare țările care nu au regimuri fundamentaliste, trăim categoric în cea mai bună lume posibilă pentru femei din întreaga istorie. Desigur, când spun cea mai bună lume nu mă refer la faptul că suntem sunt mai fericite, asta nu avem cum să o măsurăm comparativ. Ci la faptul că niciodată în istorie noi, ca femei, nu am fost mai libere, nu am avut mai mult acces la cultivarea și dezvoltarea propriilor înzestrări, nu am avut o voce care să conteze cultural, civic și politic pe cât avem acum. Toate aceste “miracole” ale libertății și drepturilor s-au petrecut treptat, în ultima sută de ani.
Practic, până acum un veac femeile au trăit în preistorie. Au fost considerate doar anexe îngrijitoare ale celor care aveau acces la facerea istoriei. Nici libertatea nici drepturile nu au fost daruri ale sorții sau ale înțelepciunii istoriei. Ele au fost și sunt o cucerire treptată, încărcată de mari sacrificii: excludere, izolare, detenție, persecuție, moarte. Este o mare ingratitudine ca noi să nu știm nimic despre feministele care și-au pus reputația, libertatea și viața în joc pentru ca generațiile fiicelor, nepoatelor și
strănepoatelor lor să se bucure cu nepăsare că au libertate și drepturi, considerând că nimic nu e mai normal.
?Q: What still needs to be done?
?A: Intrarea noastră în istorie (mai generalizat, aproximativ acum 70 de ani) a însemnat intrarea în acces la orice formă de educație, la orice nivel, la orice fel de profesii, la proprietate, la vot, la participare și implicare politică. Cu alte cuvinte, dacă vrem să măsurăm realizările femeilor în istorie, cu excepții, ar cam trebui să căutăm mai degrabă în ultimii 30-40 de ani. Este impresionant, totuși. Am moștenit o lume care s-a conturat la nivel public, în cultură, economie, știință, politică, tehnologie, ca proiecție și realizare bărbătească. Este o lume copleșitoare, adesea admirabilă, impresionantă, uneori crudă și excesiv de conflictuală. Este lumea pe care o percepem, în care trăim, despre care învățăm. Mintea noastră este în mare setată după patternurile și valorile ei. Ca să putem să sperăm că această lume va reflecta și chipul experiențelor, intereselor și
ideilor femeiești, și că femeile sunt cu adevărat libere, există câteva cerințe minimale:
Cred că cea primară este următoarea: Femeile nu trebuie să mai fie tratate vreodată cu un pumn în gură. O luăm în două sensuri: să nu fie distruse prin violență fizică și să nu fie distruse prin violență morală și intelectuală (umilire, dispreț, denigrare,
desconsiderare). Pumnul în gură poate să fie pus și simbolic, prin urmare mult mai subtil: ele nu sunt acolo unde se iau hotărâri de interes profesional, politic etc.
?Q: With regards to our event theme, Women March Together, what is the glue that links us women to create a better, more conscious world?
?A: Termenul: women march together este foarte bun, conține o bogăție de sensuri. Cel mai direct se referă la a fi în marș, cu alte cuvinte, angajate pe un drum. Că acest drum este, în principal, construcția lor. Marșul nu este solitar, ci solidar. Aceste fapt în sine este impresionant, istoric vorbind. Femeile nu au avut o tradiție de solidaritate în spațiul public, echivalentă a fraternității masculine. Termenul suroritate pare o invenție forțată. În realitate nu este invenție și cu atât mai puțin nu este forțată. Acest marș (drum, cale) este pentru cauze la care femeile aderă liber așa cum și bărbații au aderat la cauzele lor
în spațiul public. Așa cum aderăm și astăzi, femei și bărbați, la cauze în care credem și pentru care ne depășim comoditatea interesului exclusiv față de noi, familiile noastre și colegii noștri. Un alt sens evident se referă la semnificația lunii în care ne aflăm: Martie, cu deosebire a zilei de 8 Martie: ziua internațională a drepturilor femeilor. Anul acesta se împlinesc 111 ani de când a fost pentru prima oară sărbătorită printr-un imens marș al femeilor la New York.
Pot crea femeile o lume ceva mai umană decât cea pe care au găsit-o atunci când au început să scape de regimul patriarhal de putere și să conteze cu adevărat în Agora? Eu cred că da, însă nu necondiționat. Pe scurt: nu vom crea o lume mai umană dacă vom adopta modelul conflictualist și dacă vrem să îi dominăm alți oameni sau natura. Aceste modele au deja exerciții multimilenare. Eu nu cred că femeile le sunt superioare bărbaților, nici să bărbații sunt superiori femeilor. Există însă ceva anume care ne dă nouă un anume avantaj față de modelul tradițional: extinderea eticii grijii din spațiul privat în cel public. Lumea care vine după noi nu este alcătuită dintr-o sumă de indivizi mai mult sau mai puțin străini de care nu suntem obligați să ne pese. Ci este o lume în care fiecare dintre cei care vin sunt fiii și fiicele altor femei, la fel ca și noi. Experiența (fie ea și doar potențială) a faptului de a da viață este punctul de plecare al intuiției morale că trăim în comunitatea umană și în cea biotică deopotrivă și că nu suntem posibili fără ele. Prin urmare, este foarte posibil să evităm semnificativ modelele de distrugere și exploatare în favoarea celor de creștere și ocrotire. Există clar și rezultate vizibile în acest sens. Democrațiile consolidate, mult mai paritare ca reprezentare a ideilor și intereselor femeilor, sunt lumi care evită războaiele, fac strategii de diminuare a polarizării sociale, au politici de implicare a statului în creșterea copiilor și îngrijirea vârstnicilor, au legi și politici de prevenire și sancționare a tuturor tipurilor de violențe, au politici bune de mediu și fac tot ce pot pentru dreptatea intergenerațională. Prin
urmare, lumea noastră este deja prezentă. Este însă mult prea restrânsă.
? Q: What is the story you would say today about women?
?A: My story will be named like this. Where did we start and where are we now, or what do we owe feminism?